Fulnite

Fulnite este un medicament de import cu eszopiclonă, destinat adulților care se luptă cu insomnia: adorm după mult timp petrecut în pat sau se trezesc de mai multe ori până dimineață. Molecula provine din zopiclonă, un somnifer cunoscut de la mijlocul anilor 1980, care este de fapt un amestec de doi izomeri, imagini în oglindă unul al celuilalt. Eszopiclona este izomerul S, izolat din acest amestec. Chimic, Fulnite nu face parte din familia benzodiazepinelor, însă acționează prin același mecanism, asupra receptorilor GABA-A, a căror activare încetinește activitatea neuronilor. Potrivit prospectului eszopiclonei, Fulnite scurtează timpul până la adormire și ajută la menținerea somnului.

Fiecare comprimat de Fulnite conține 2 mg de eszopiclonă, singura concentrație listată la Prime Farmacie. Cutiile conțin câte 50, 100 sau 150 de comprimate, la alegere. Medicamentul este importat, iar fotografia reproduce cutia originală, cu inscripțiile producătorului.

Prospectul recomandă cea mai mică doză care asigură un somn odihnitor. Se începe de obicei cu 1 mg, luat imediat înainte de culcare, cu condiția ca pacientul să poată dormi apoi 7–8 ore. Dacă efectul nu este suficient, doza poate fi crescută, însă 3 mg reprezintă maximul pentru o noapte. La vârstnici, la pacienții debilitați, în insuficiența hepatică severă și atunci când se iau în paralel inhibitori puternici ai CYP3A4, cum este ketoconazolul, doza nu trebuie să depășească 2 mg. O masă copioasă, bogată în grăsimi, întârzie instalarea efectului, așa că este preferabil ca comprimatul să nu fie luat imediat după cină. Dacă problemele de somn nu se ameliorează după 7–10 zile, pacientul trebuie reevaluat, deoarece insomnia poate fi semnul unei alte boli.

Cel mai important avertisment privește acțiunile efectuate fără ca persoana să fie complet trează: plimbatul prin casă, condusul mașinii, pregătirea mâncării sau alte activități de care ulterior nu își mai amintește. Unele dintre aceste episoade au provocat răniri grave, unele chiar fatale. După un asemenea episod, eszopiclona se întrerupe definitiv. Medicamentul nu se folosește nici în caz de alergie la substanța activă, iar dacă în timpul tratamentului apare o reacție anafilactică sau angioedem, administrarea nu trebuie reluată.

Ca orice deprimant al sistemului nervos central, eszopiclona poate lăsa o somnolență reziduală dimineața, cu reacții încetinite și concentrare scăzută, mai ales la dozele de 2 și 3 mg. După o doză de 3 mg, condusul și activitățile care cer vigilență deplină trebuie evitate și în ziua următoare. Pericolul este mai mare dacă se consumă alcool, dacă se asociază alte sedative sau dacă noaptea de somn este scurtată. Prospectul mai descrie modificări neobișnuite ale gândirii și comportamentului – dezinhibiție, agitație, halucinații –, iar la pacienții cu depresie starea se poate agrava până la apariția ideilor suicidare. Oprirea bruscă ori reducerea prea rapidă a dozei poate declanșa simptome de sevraj. Precauții suplimentare se impun la vârstnici și la persoanele cu boli hepatice sau cu funcția respiratorie afectată.

Un gust neplăcut în gură este efectul tipic al eszopiclonei: în studiile la adulți sub 65 de ani l-au resimțit 17% dintre pacienții tratați cu 2 mg și 34% dintre cei tratați cu 3 mg, comparativ cu 3% la placebo. Au mai apărut dureri de cap, somnolență, amețeli, uscăciunea gurii, anxietate, erupții cutanate, halucinații și infecții ale căilor respiratorii. În sarcină, datele disponibile nu permit evaluarea riscului, iar pentru perioada de alăptare informațiile lipsesc.

În nomenclatorul ANMDMR nu există niciun medicament cu eszopiclonă și niciunul înregistrat sub numele Fulnite; substanța nu are autorizație de punere pe piață în Uniunea Europeană. Pentru insomnie, nomenclatorul românesc include două substanțe din clasa N05CF – zopiclona, comercializată ca Imovane, Sonlax și Zopiclona Grindeks, și zolpidemul, comercializat ca Stilnox, Zadobra, Zolpidem ATB și Zolsana –, toate eliberate pe bază de prescripție medicală specială. Zolpidemul este o substanță diferită, nu o variantă a eszopiclonei. Medicul stabilește dacă este nevoie de un hipnotic și cât durează tratamentul.