Astmul bronșic este o boală inflamatorie cronică a căilor respiratorii caracterizată prin obstrucția reversibilă a bronhiilor și bronhiolelor. Această afecțiune se manifestă prin episoade recurente de dificultăți respiratorii, provocate de inflamarea și contractarea mușchilor netezi din jurul căilor respiratorii, precum și de producția excesivă de mucus.
În astm, căile respiratorii devin hiperreactive la diverși stimuli, declanșând o cascadă inflamatorie complexă. Celulele imune eliberează substanțe chimice care provoacă inflamația mucoasei bronșice, contractarea mușchilor bronșici și creșterea secreției de mucus, rezultând în înguștarea căilor respiratorii și dificultăți în respirație.
Factorii declanșatori comuni includ:
Principalele tipuri de astm sunt astmul alergic (cel mai frecvent), astmul non-alergic și astmul ocupațional. Simptomele caracteristice includ dispneea, wheezing-ul, tusea seacă și senzația de strângere toracică. În România, astmul afectează aproximativ 6-8% din populație, cu o prevalență în creștere, mai ales în mediul urban.
Bronhodilatatoarele cu acțiune rapidă, precum salbutamolul și terbutalina, reprezintă medicația de urgență în crizele de astm. Acestea acționează rapid, în 5-15 minute, relaxând mușchii netezi bronșici și ameliorând simptomele acute. Sunt disponibile sub formă de inhalatoare dozatoare și nebulizatoare, fiind esențiale în tratamentul de salvare.
Bronhodilatatoarele cu acțiune prelungită (LABA) ca salmeterolul și formoterolul oferă protecție pe 12-24 de ore, fiind utilizate în tratamentul de menținere. Corticosteroizii inhalatori (ICS) precum budesonida și fluticasona reprezintă pilonul central al terapiei antiinflamatoare, reducând inflamația cronică a căilor respiratorii și prevenind exacerbările.
Antagoniștii receptorilor leucotrienilor (montelukast) oferă o alternativă orală, fiind deosebit de utili în astmul alergic și cel indus de efort. Medicamentele combinaționate (ICS + LABA) în același inhalator simplifică schema terapeutică și îmbunătățesc aderența pacientului.
Formele farmaceutice disponibile în România includ:
În cazul unei crize astmatice acute, interventia rapidă cu medicamentele corecte poate salva viața. Bronhodilatatoarele de urgență, cum ar fi salbutamolul și terbutalina, reprezintă prima linie de tratament pentru calmarea rapidă a simptomelor.
Salbutamolul (Ventolin) și terbutalina sunt medicamentele standard pentru urgențele astmatice, oferind ameliorarea simptomelor în 5-15 minute. Acestea acționează prin relaxarea mușchilor netezi din căile respiratorii, permițând o respirație mai ușoară.
Utilizarea corectă a inhalatorului este esențială pentru eficacitatea tratamentului. Pacienții trebuie să expire complet, să introducă inhalatorul în gură, să inspire adânc în timp ce apasă dispozitivul, apoi să rețină respirația 10 secunde.
Un plan de acțiune personalizat pentru criză, elaborat împreună cu medicul, include dozele exacte de medicament și pașii de urmat. Monitorizarea regulată cu peak flow meter-ul ajută la detectarea timpurie a deteriorării funcției pulmonare.
Managementul optim al astmului bronșic necesită o abordare preventivă prin medicamentele de control pe termen lung. Acestea reduc inflamația cronică din căile respiratorii și previn apariția crizelor astmatice.
Budesonida (Pulmicort), fluticazona (Flixotide) și beclometazona reprezintă pilonul tratamentului anti-inflamator. Administrarea zilnică regulată reduce inflamația bronșică și hipereactivitatea căilor respiratorii, îmbunătățind controlul pe termen lung al astmului.
Preparatele combinate precum salmeterol/fluticazonă (Seretide) și formoterol/budesonidă (Symbicort) oferă avantajul unui dublu mecanism de acțiune: controlul inflamației și bronhodilatația prelungită. Acestea simplifică schema terapeutică și îmbunătățesc complianța pacienților.
Montelukast (Singulair) este un antagonist al receptorilor leucotrienelor, util în controlul astmului alergic și în prevenirea bronhospasmului indus de efort. Se administrează oral, fiind o alternativă pentru pacienții cu dificultăți în utilizarea inhalatorilor.
Ajustarea dozelor se face gradual, în funcție de controlul simptomelor și funcția pulmonară. Efectele adverse pot include candidoza orală la corticosteroizi și tahicardia la bronhodilatatoare, necesitând monitorizare medicală regulată.
Pentru a obține eficiența maximă a tratamentului pentru astm, este esențială o tehnică corectă de inhalare. Fiecare tip de dispozitiv (inhalatoare cu doză măsurată, inhalatoare cu pulbere uscată sau nebulizatoare) necesită o abordare specifică. Înainte de utilizare, expirați complet, așezați buzele etanș în jurul aplicatorului și inspirați adânc și lent, apoi rețineți respirația pentru 10 secunde.
Aceste dispozitive auxiliare îmbunătățesc semnificativ administrarea medicamentului, mai ales la copii și vârstnici. Spacer-ul reduce viteza medicamentului și permite o inhalare mai ușoară, reducând depunerea în cavitatea bucală și crescând cantitatea care ajunge în căile respiratorii.
Administrarea medicamentelor trebuie făcută conform prescripției medicale, la intervale regulate. Este important să nu întrerupeți tratamentul preventiv chiar dacă vă simțiți mai bine. Păstrați medicamentele la temperatura recomandată și verificați periodic datele de expirare și funcționarea inhalatorului prin testarea acestuia.
Medicamentele pentru astm se eliberează doar pe baza prescripției medicale. Farmacistul poate oferi sfaturi valoroase despre tehnicile de administrare și poate răspunde la întrebări legate de efectele secundare sau interacțiunile medicamentoase.
Achiziționați medicamente doar din farmacii autorizate pentru a garanta autenticitatea. În România, multe medicamente pentru astm beneficiază de programe de compensare prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate, reducând costurile pentru pacienți.
