Efavirenz

Efavirenz este un antiretroviral din clasa inhibitorilor non-nucleozidici ai reverstranscriptazei (NNRTI), cu codul ATC J05AG03. Efavirenz blochează enzima cu care HIV-1 își transcrie ARN-ul în ADN, pas fără de care virusul nu se poate înmulți în celulele infectate. Conform RCP, medicamentul se folosește la adulți, adolescenți și copii în tratamentul combinat al infecției cu HIV-1, iar tratamentul trebuie inițiat de un medic cu experiență în infecția cu HIV. Efavirenz nu se administrează niciodată singur și nici nu se adaugă ca unic medicament nou la o schemă care nu mai funcționează, pentru că virusul devine rapid rezistent.

Efavirenz este disponibil în două concentrații. Comprimatele de 200 mg se găsesc în cutii de 30, 60, 90 și 120 de bucăți, iar cele de 600 mg în cutii de 10, 20, 30, 60, 90, 120 și 180 de bucăți. Produsul este importat, iar fotografia arată ambalajul de marcă.

La adult, doza recomandată este de 600 mg o dată pe zi, alături de analogi nucleozidici ai reverstranscriptazei (NRTI), cu sau fără un inhibitor de protează. Comprimatul se înghite pe stomacul gol, de preferat la ora de culcare: mâncarea crește concentrația de efavirenz și, odată cu ea, frecvența reacțiilor adverse, iar somnul ajută la tolerarea efectelor asupra sistemului nervos. La copiii de la 3 ani care pot înghiți comprimate, doza se stabilește după greutate, de la 200 mg (13–15 kg) până la 600 mg (de la 40 kg în sus). Asocierea cu voriconazol impune înjumătățirea dozei de efavirenz, adică 300 mg pe zi, și creșterea dozei de voriconazol; la asocierea cu rifampicină, la pacienții de peste 50 kg se poate lua în calcul creșterea la 800 mg pe zi. În insuficiența hepatică ușoară se păstrează doza obișnuită, cu supraveghere atentă.

Amețeala, insomnia, somnolența, dificultățile de concentrare și visele neobișnuite sunt reacții frecvente. Ele apar de obicei din primele una-două zile și se atenuează după 2–4 săptămâni, fără să anunțe neapărat probleme psihice ulterioare. Mai rar au fost raportate depresie severă, idei sau acte suicidare, idei delirante și comportament de tip psihotic, mai ales la cei cu antecedente psihiatrice; astfel de simptome se comunică imediat medicului. După luni sau chiar ani de tratament poate apărea o neurotoxicitate tardivă, cu ataxie, confuzie sau encefalopatie, uneori la persoane cu o variantă genetică a CYP2B6 care crește nivelul de efavirenz. S-au observat și convulsii, de regulă la pacienți cu epilepsie cunoscută.

Erupția cutanată este cealaltă reacție caracteristică: de obicei ușoară sau moderată, trece adesea fără oprirea tratamentului, însă formele cu vezicule, descuamare, afectarea mucoaselor sau febră impun întreruperea. Pot crește enzimele hepatice, lipidele, glicemia și greutatea, iar intervalul QTc se poate prelungi. Unele teste de urină pentru canabinoizi pot ieși fals pozitive în timpul tratamentului.

Efavirenzul influențează enzimele CYP3A4 și CYP2B6, de aceea interacționează cu multe medicamente. Este contraindicat împreună cu terfenadină, astemizol, cisapridă, midazolam, triazolam, pimozidă, bepridil, alcaloizi de ergot, elbasvir/grazoprevir, preparate cu sunătoare și medicamente care prelungesc intervalul QTc, de pildă unele antiaritmice, neuroleptice, antidepresive, macrolide, fluorochinolone sau metadona. Efavirenz nu se folosește nici în insuficiența hepatică severă (Child-Pugh C), la pacienții cu sindrom de QT lung congenital sau cu antecedente familiale de moarte subită, cu aritmii simptomatice, bradicardie importantă ori dezechilibre severe de potasiu sau magneziu. În plus, în timpul tratamentului eficiența contraceptivelor hormonale nu mai poate fi considerată sigură.

Femeile care pot rămâne însărcinate fac un test de sarcină înainte de primul comprimat. Pe durata tratamentului și încă 12 săptămâni după oprire, o metodă de barieră, cum este prezervativul, se folosește întotdeauna împreună cu o altă metodă contraceptivă. În sarcină efavirenzul se dă doar dacă starea mamei o impune, deoarece au fost raportate defecte de tub neural după expunere în primul trimestru. Pe durata tratamentului nu se alăptează; de altfel, mamele care trăiesc cu HIV sunt sfătuite, în general, să nu alăpteze.

În nomenclatorul ANMDMR efavirenzul nu apare ca medicament de sine stătător, ci doar în combinația fixă efavirenz/emtricitabină/tenofovir disoproxil 600 mg/200 mg/245 mg, produsă de Mylan și de Zentiva, eliberată pe bază de prescripție medicală. RCP-ul efavirenzului nu recomandă asocierea comprimatelor separate cu această combinație decât pentru ajustări de doză. Schema antiretrovirală potrivită o alege medicul infecționist.