Floxin

Floxin este un antibiotic pe bază de ofloxacină, substanță clasificată la codul ATC J01MA01. Deși numele seamănă cu al altor chinolone, Floxin nu conține ciprofloxacină, moleculă înrudită, dar diferită (J01MA02), care se dozează altfel. Ofloxacina acționează prin inhibarea a două enzime bacteriene, ADN-giraza și topoizomeraza: bacteria sensibilă nu își mai poate copia cromozomul și încetează să se multiplice.

Conform rezumatului caracteristicilor produsului (RCP), ofloxacina se prescrie doar adulților, în infecții cu evoluție moderată sau severă. Lista principală cuprinde infecțiile complicate ale tractului urinar, prostatita bacteriană, uretrita și cervicita, indiferent dacă sunt produse sau nu de gonococ, otita medie cronică supurată, sinuzita bacteriană cronică și infecțiile intraabdominale complicate. Boala inflamatorie pelvină și tuberculoza apar și ele, însă numai într-o schemă cu mai multe antibiotice. Există apoi o a doua listă, de rezervă: cistita acută necomplicată, infecțiile osteoarticulare, puseul acut de BPOC, infecțiile complicate ale pielii și diareea călătorului, în care ofloxacina intră în discuție abia când alternativele uzuale nu sunt potrivite. Rezultatul unei culturi cu antibiogramă orientează decizia.

Sunt disponibile trei concentrații. Variantele de 100 mg și 200 mg vin în cutii cu 10, 20, 30, 60, 90, 120, 180 ori 360 de comprimate, iar varianta de 400 mg în cutii cu 10, 20, 30, 60, 90, 120 ori 180. Produsul este importat; fotografia înfățișează ambalajul original al mărcii.

Doza obișnuită pentru un adult fără probleme renale este de 200 până la 400 mg zilnic, luată fie într-o singură priză, fie fracționat, la 12 ore. În infecțiile severe se poate ajunge la 600–800 mg pe zi, fără a trece de 800 mg, plafonul fixat de RCP. Un tratament standard se încheie, de obicei, după 7–10 zile. Excepțiile sunt cistita, în care uneori sunt suficiente trei zile, și prostatita bacteriană, tratată șase săptămâni cu 600 mg zilnic, în prize divizate. Momentul mesei nu contează: comprimatul se poate lua înainte sau după mâncare. Unele minerale scad însă absorbția, de aceea Floxin se ia la cel puțin două ore distanță de antiacidele cu aluminiu ori magneziu, sucralfat, fier sau zinc.

La un clearance al creatininei mai mic de 50 ml/min se trece la 100–200 mg o singură dată în 24 de ore. Pacienții cu ciroză și ascită primesc maximum 400 mg în 24 de ore.

Fluorochinolonele au câteva reacții adverse rare care pot persista mult timp. Tendoanele sunt cele mai vulnerabile, mai ales tendonul lui Ahile: inflamația sau ruptura se poate produce după numai 48 de ore de tratament ori la câteva luni de la ultima doză. Pacienții vârstnici, cei cu boli renale, cei cu transplant de organ solid și cei tratați concomitent cu corticosteroizi au risc mai mare. Dacă un tendon se umflă ori începe să doară, antibioticul nu se mai ia. RCP-ul atrage atenția și asupra afectării nervilor periferici, a alungirii intervalului QT, a diareei produse de Clostridioides difficile și a riscului de anevrism ori disecție de aortă. Ofloxacina crește fotosensibilitatea, de aceea expunerea la soare intens sau la solar se evită până la două zile după încheierea curei. Pacienții care au avut în trecut o reacție gravă la chinolone primesc ofloxacină doar dacă nu există altă opțiune.

Ofloxacina nu se administrează sub 18 ani, în timpul sarcinii sau al alăptării, la persoanele cu epilepsie ori cu un prag scăzut de declanșare a convulsiilor, la cei care au avut tendinopatie în timpul unui tratament anterior cu fluorochinolone, în deficitul de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază și în alergia la chinolone. Ca reacții mai puțin frecvente, RCP-ul enumeră greața, diareea, durerea abdominală, durerea de cap, amețeala, insomnia sau somnul agitat, starea de neliniște, ochii iritați, tusea, mâncărimea pielii și erupțiile.

Nomenclatorul ANMDMR nu include niciun medicament cu numele Floxin. Ofloxacina pentru administrare orală figurează doar în comprimate filmate de 200 mg, sub denumirile Ofloxin (Zentiva), Zanocin (Terapia) și Ofloxacina Laropharm, cu eliberare pe bază de prescripție medicală. Aceeași substanță se regăsește în Floxal, picături și unguent pentru ochi, și în Uniflox, picături oftalmice și auriculare. Medicul hotărăște dacă Floxin este potrivit și cât durează tratamentul.